Primăria comunei Mileanca

comuna Mileanca, judeţul Botoşani

Localitatea Mileanca este atestata în jurul anului 1600, fiind menţionată în una din cronicile lui Aron Pumnul. În anul 1800 satul a luat denumirea de Mileanca.

Situaţia economico-socială

Ocupaţia de bază a locuitorilor comunei este agricultura cu cele 2 subramuri:

• cultura plantelor (cereale, sfecla de zahăr, floarea-soarelui, soia)
• creşterea animalelor (bovine, porcine, ovine, cabaline)

În comuna fiinţează un număr de 17 agenţi economici privaţi, cu activităţi în domeniul comerţului, o societate privată, specializată în producerea şi comercializarea produselor de panificaţie, un prestator de servicii în agricultura, care dispune de tractoare şi maşini agricole aferente executării lucrărilor agricole şi un prestator de servicii depanări radio - TV.

Posibilităţi de investiţii

Ramura unde se pot face investiţii în localitatea Mileanca este agricultura. Aceste investiţii se pot realiza prin:

• înfiinţarea de asociaţii agricole.
• arendarea de terenuri agricole.
• cumpărarea de terenuri agricole

Priorităţi de investiţii

• cconstruirea unui camin cultural în satul Mileanca.
• Alimentarea cu apa a localitatilor comunei Mileanca.
• Instalarea de posturi telefonice în satele Scutari si Codreni.
• Reparatii capitale la scolile si gradinitele din satele Scutari, Codreni si Selistea.

Scurtă monografie

 I. Numele comunei. Cel mai probabil denumirea satului reşedinţă de comună Mileanca, este de origine ruteană , în limba ucraineană ,,milencaia“ însemnând ,,frumuşica.”

 II. Vechime arheologică  şi documentară. Pe teritoriul de asăzi al comunei Mileanca au fost semnalate cel puţin  două aşezări de tip Cucuteni, precum şi alte două aşezări din epoca bronzului (cultura ,,Noua”)  şi fierului (Hallstatt). Acestea însă nu spun nimic despre actualul  sat Mileanca, ale cărui rădăcini pot fi urmărite doar din evul mediu, de prin sec. XV. Arheologic urmele unei aşezări medievale, precum şi ale cimitirului acesteia, au fost semnalate în apropierea barajului de acumulare construit în 1973 pe pârâul Podriga.

Cel mai vechi document păstrat în care este menţionat satul Mileanca, datează din 4 aprilie 1622. Într-un alt document, din 12 iunie 1642, este amintit însă uricul de întăritură dat de Ştefan cel Mare, precum şi actele domneşti de la Petru Rareş ţi Alexandru Lăpuşneanu, pierdute  între timp. Avem  astfel dovada documentară că satul exista încă din secolul XV, fiind chiar mai vechi decât domnia lui Ştefan cel Mare (actul său fiind unul de confirmare şi nu unul de danie sau de fundaţie).

III. Amplasamente şi vestigii istorice. Satul Mileanca  avea pe vremuri o aşezare favorabilă, fiind amplasat pe importantul drum ce venea de la marea Baltică prin Polonia, spre Marea Neagră. Acest drum trecea prin Cameniţa, Hotin, Snyatin, traversa pe la Rădăuţi –Prut  şi apoi prin Mileanca ajungea la Dorohoi (reşedinţa Tării de Sus). De aici drumul cobora, trecând Prutul prin dreptul Iaşilor, spre Cetatea Albă. În legătură cu acest drum trebuie pus şi Podul  de Piatră ce se afla peste pârâul Podriga, la hotarul Milencii, pe care tradiţia îl atribuie lui Ştefan cel Mare. Podul avea un arc de piatră aproape semicircular, pe sub care pe la 1900 încă mai putea trece un om călare. Tot în legătură cu acest drum trebuie să punem toponimul ,,la Ratoş în deal “situate deasupra Milencii, ratoşul fiind la acea vreme un fel de staţie de poştă, un han, situate la drumul mare. În apropierea Podului de piatră, în locul numit Iaşul vechi în anul 1960, a fost descoperit un valoros tezaur de 146 monede(45 de aur şi 101 de argint) datate între 1566-1610, tezaur preluat de Muzeul Regional Suceava.

Pe drumul dintre Mileanca şi Tătărăşeni numit cândva ,,Drumul Furilor” sau ,,Şleaul cel Mare” se află  un lung şir de movile. La hotarul dintre Mileanca, Tătărăşeni şi Ştiubieni se află Movila lui Ştefan  cel Mare, numită aşa în documentele mănăstirii Putna, proprietara Ştiubienilor.

Comuna Mileanca, este situată în N-E judeţului Botoşani, pe pîrîul Podriga,care o traversează de la nord - vest la est, învecinându-se cu: la nord oraşul Darabani şi comuna Conceşti; la sud cu comuna Ştiubieni; la  est cu comuna Drăguşeni şi Coţuşca iar la vest cu comuna Havîrna. Relieful este preponderant deluros. Căi principale de comunicaţie: DJ 293 Dorohoi – Havîrna – Mileanca - Coţuşca; Dc 21 Mileanca – Drăguşeni – Săveni - Botoşani. Este compusă din patru sate: Mileanca – sat reşedinţă de comună, Seliştea, Codreni şi Scutari.

 IV. Evoluţia proprietăţii. Cel dintâi stăpân amintit în documente este Bilava (1575-1591), urmaşii acestuia vânzând proprietatea în 1622  hatmanului şi pârcălabului de Suceava Miron Barnovschi. Barnovschi, ajungînd domn, a făcut danie  seliştea Mileanca, cu heleşteu lui Ionaşco Poturul. Urmaşii lui Ionaşco la 1643 au făcut un schimb de sate cu Iorga, mare vistier, dându-i acestuia Mileanca. Evdochia  nepoată a lui Iorga, în 1666, a vândut satul întreg Mieanca, lui Gheorghe Ursachi, vistiernicul cel mare pentru 700 lei. Fiul acestuia, Dumitraşco Ursachi, fost mare sluger a vândut satul Mileanca, pentru 800 lei lui Iordachi Ruset, mare vistier. Prin testamentul din noiembrie 1708, Ruset  a lăsat satul Mileanca  fiicei sale Victoria. Aceasta în 1760 vinde satul Mileanca nepotului său Iordache Cantacuzino. Acesta reconstituie hotarele exacte ale  satului şi le stâlpuieşte cu pietre de hotar. La 1793 satul se află în proprietate lui Enachi Cantacuzino, ajungând după 1800 în stăpânirea familiei Ghica. În 1820 Dumitrachi Ghica vinde moşia Mileanca Smarandei Rosăt la preţul de 140.000 lei. La 15 martie 1832 moşiile Mileanca şi Tătărăşeni ale Smarandei Roset au fot vândute cu 12500 bani olandezi lui Apostol Ioan Petrino.

În Catagrafia din 1845, Moşia Mileanca era în proprietatea lui Manolachi Mişoglu. Pe la 1890, când se întocmea Dicţionarul geografic al  judeţului Dorohoi, proprietara moşiei Mileanca era Catinca Mişoglu, soţia defunctului Manolachi Mişoglu.

Următorii stăpâni ai Milencii au fost marii proprietari de pământuri Rosetti şi Lascăr.

La reforma agrară după primul şi al doilea război mondial o parte din terenuri au fost împărţite foştilor combatanţi.

Indicatori